| |
| |
|
invazia
|
|
poezie de
dan mihuț
|
|
|
în noaptea aceea, m-am întors târziu de la un chef
de pe ștefan cel mare și-am luat-o pe jos, e bine să mergi
spre dimineață prin oraș, am trecut prin piața victoriei
prin lumina aia galbenă galbenă și stresantă
trebuia să fac stânga pe buzești, atunci stăteam pe mircea
vulcănescu, și când am trecut prin față pe la vox maris
am auzit pași în spatele meu, pași apăsați de om greu
nici nu m-am uitat înapoi pentru că nu aveam de ce
dar se părea că cineva se ținea după mine la o distanță
egală și, cam pe unde e acum mcdonalds, m-am gândit
că trebuie să fie un câine, nimic altceva, un câine fără
stăpân care, când n-are ce face, se ține după cine apucă
când m-am întors să mă uit, am văzut că era o vacă
una comună care se ține după vreun om când n-are ce face
și mi-am continuat drumul, se va plictisi la un moment dat
sau se va opri să pască vreun fir de iarbă mai mare
sau poate merge la piața matache, are treabă pe-acolo
dar am trecut și de matache, am intrat pe vulcănescu
și ea tot în spatele meu era, mergea liniștită
și mai dădea din coadă ca și cum ar goni muștele
atunci i-am zis du-te, vaco, în treaba ta, nu te mai ține
după oamenii cumsecade cu inima largă și miloasă
crezând că ți-ar putea da ceva, te-ar putea folosi
deși nu au la ce, nu mai folosești la nimic în orașe
și nici nu m-a băgat în seamă, doar se uita la mine
cu ochii ăia mari și comuni cu care vaca se uită la oameni
s-a ținut după mine până am intrat pe dacia, nici nu
văzusem când am trecut pe lângă numărul treizeci și doi
vacă, vacă nebună, nu te mai ține după mine, nu am
ce să fac cu tine, stau cu chirie, nu am unde să te țin
nici măcar mama laptelui pe care-l beau în fiecare dimineață
nu poți fi, m-am învățat cu laptele degresat brenac
dar s-a ținut după mine privind fix ceafa mea, poate
în dreptul muzeului literaturii să fi întors un pic capul
și-am ținut-o pe dacia înainte, am trecut de piața galați
am ieșit în moșilor, vaco, hai să ne înțelegem ca
oamenii, bem o bere la bloody mary, o dau eu
după care mergem fiecare în treaba lui, înțelege-mă
nu mă pune acum în situația de avea povara ta pe cap
nu am unde să te țin, nu am nutreț, nici să te mulg nu știu
vaca a dat din cap în semn că da, apoi în semn că nu
se luminase bine între timp, cei care plecau la serviciu
se uitau la mine ca la un om harnic care a plecat
cu noaptea în cap cu vaca la păscut și se gândește la ale lui
vaco, eu iau de-aici un trolebuz, mă dor picioarele de mor
dar s-a urcat și ea încet-încet și s-a așezat pe două scaune
sau chiar trei în spatele trolebuzului, am coborât la kogălniceanu
și m-am dus către dâmbovița, poate vrea apă săraca vacă
am cerut o găleată la florăresele de la izvor și i-am dat apă
doar a mirosit-o și s-a uitat cu jind la iarba din fața
casei poporului unde am mers și i-am povestit în timp ce păștea
toată situația mea, i-am explicat pe-ndelete cine sunt și ce fac
eram aproape exasperat de felul meu de-a fi, de faptul
că nu pot să plec și să nu-mi mai pese, să merg să dorm
și să mă duc la slujba mea care era în pericol, lipseam
fără să dau un telefon și să anunț îmi dau demisia
nu mai pot trăi în orașul acesta în care vacile hărțuiesc
oamenii, am alergat către dâmbovița, am sărit în apă
și-am înotat, nu-mi dau seama cât și până unde, m-am trezit
la mult timp după și nu mai știam nimic de vacă, chiar nimic
|
|
| | | |
| © Toate textele si comentariile de pe aceasta pagina apartin celor care le-au formulat. Drepturile si raspunderea le apartin in totalitate. Este interzisa reproducerea de materiale de pe acest site fara acordul celor care detin drepturile pentru ele
www.clubliterar.com nu isi asuma raspunderea pentru continutul acestei pagini si, in consecinta, nu acorda drept la replica |
Data publicarii:
21.07.2010 - 05:44
nr. comentarii:
7
| | 
|
|
 |
 |
comentarii:
|  |
| |
|
