Suntem in data de 7 Sep 2010                 Nu sunteti logat Index Texte Comentarii Autori Cautare Reguli Contact   Peisaje poezie de   andrei dobos      Clopotul bate şi scoate bătrîneii afară din casă. Cineva stă liniştit pentru că altcineva e agitat. Cineva e deştept pentru că altul e prost. Şi tot aşa. Pînă la urmă o bătrînică schimbă bani la chioşc în prezenţa mea. Prin parcuri e plin. Siguranţa că ei sunt bătrîni pentru că alţii sunt tineri. Bătrîni şi tineri. Toţi vociferează. O cioară cîrîie din înalturi. Musca munceşte pe frunza de arţar. În prezenţa mea. _______________________ E destul. Dacă ceva vine iar e destul. Dacă ceva apare şi dispare e destul. Poate se umple şi simţi c-o să crapi. Poate se goleşte de tot şi-o să dispari. Orice ai zice oricum ai lua-o e destul. Vine furtuna căpuşa se chinuie la piele vremea mesei sălcii pitice abia rabdă vîntul. _______________________ Trec pe dig, în drum spre muncă. Foarte puţină lume e cu adevărat matinală. Praful e jos, un pescar buimac de somn îşi instalează cu insistenţă sculele. Clădirile mai înalte încep să reflecte lumina roşie a primului soare. Din mărăciniş un cîine iese şi cască lung. Mizeria i-e uscată pe blană – curentul mă izbeşte brusc din spate – trenul tocmai traversează în viteză podul. Acolo unde puietul de clean făcuse pătură acum doar pietre pe jumătate strălucitoare şi volbura mînată de valuri spre umbră. Mă dor picioarele. Mă bucură cînd mă gîndesc că mulţi oameni dorm. Somnul fără vise de la ora 6. Iarbă de rîu – junglă de brusturi – raţe lipite de mal – _______________________ Lumea e o bolboroseală, se spune pe malul lacului sărat. Ei, tolănită la soare pe treptele de lemn, i se închid, treptat, ochii. Floră marină în inima Transilvaniei. Bulgării de pămînt sărat şi copii cocoţaţi pe verdeaţă, în deal. Un vortex imperceptibil – satul alunecă. Bronz. Coloape. Porcuţi. Lişiţe şi plaje din loc în loc. Unde e soarele roşu acolo e Cluj. Cluj din nămol sărat – Face bine la ceva. Din Matiz Lufthansa aterizează, ea vine şi ea se aşează la loc. _______________________ Două libelule grase survolează locul, calme. Un bătrîn cu pălărie se învîrte de la sine în cercuri concentrice. O tipă sculptează ceva din nămolul plin de creveţi. Soarele ăsta pare prea puţin face pielea cărămizie şi se va spune că eşti un om al pămîntului. Aici, unde a fost odată marea doi profesori plutesc şi fac planning. Sus pe deal copii de-a dura – bile de argilă – Rîsul imaginat. Levănţică, larve, sare. _______________________ Ceva fierbe în suc propriu. Untul se topeşte în tigaie. Aştept să se epuizeze. Toate ies din nimic în faţa mea doi căţei. Cineva raportează. Cineva îşi pune probleme. Lumea e mică încape toată într-o sticlă de cola. Sos vărsat pe faianţă. Umezeală. Îndrăgostit de minte, îndrăgostit de lucruri, îndrăgostit de suferinţă. Păsările se imită una pe alta. Copiii sunt cruzi, copiii îşi trag şuturi. Cineva aşteaptă să se termine gîndurile. Mîncarea e gata.     © Toate textele si comentariile de pe aceasta pagina apartin celor care le-au formulat. Drepturile si raspunderea le apartin in totalitate. Este interzisa reproducerea de materiale de pe acest site fara acordul celor care detin drepturile pentru ele www.clubliterar.com nu isi asuma raspunderea pentru continutul acestei pagini si, in consecinta, nu acorda drept la replica Data publicarii: 20.07.2010 - 10:56 nr. comentarii: 5       < text precedent Pentru a comenta textul trebuie sa va logati text urmator >               pseudonim:      parola:      comentarii: Nume: vlad moldovan Data: 20.07.2010 - 13:09 sunt multe structuri si fragmente care imi aduc aminte de poeme de ale mele -- poate si un fel de atitudine - mai demult nu ma deranja dar acuma parca un pic pt ca am impresia ca te expui cu astea - in fine poate gresesc si nu e nimic de aparat - pe scurt: ... Nume: poet incepator Data: 20.07.2010 - 13:12 Lumea e o bolboroseală, se spune pe malul lacului sărat. Ei, tolănită la soare pe treptele de lemn, i se închid, treptat, ochii. Floră marină în inima Transilvaniei. Bulgării de pămînt sărat şi copii cocoţaţi pe verdeaţă, în deal. Un vortex imperceptibil – satul alunecă. Bronz. Coloape. Porcuţi. Lişiţe şi plaje din loc în loc. Unde e soarele roşu acolo e Cluj. Cluj din nămol sărat – Face bine la ceva. Din Matiz Lufthansa aterizează, ea vine şi ea se aşează la loc. Asta e ok, restul e slabutz. pe scurt: ... Nume: v. leac Data: 21.07.2010 - 00:36 e misto fragmentu, nu conteaza ca seamana. tehnica asta e preluata din scrima, deci te caurenteaza pe scurt: floreta Nume: HitGirl Data: 23.07.2010 - 11:17 prima, facuta pe antiteze, e cu atzele la vedere, atat de tare ca devine enervanta. a doua reia schema din prima. a treia si a patra mi-au placut, fiindca exista o dezvoltare in peisaj, iar expresia e mult mai aplicata, nu mai gloseaza pe echilibrul contrariilor &co. 5 si 6 vin iarasi cu propozitii scurte, sacadate, un pic de haz/ironie, respectiv un pic de patetism amestecat cu panseuri despre lume &co, mi se par la fel de nereusite ca primele doua. una peste alta, cred ca bucatile 3 si 4 nimeresc exact singurul ton pe care se potriveste ce vrei tu sa faci in poezie. sigur, n-as lasa 'mizeria I-E uscata pe blana', nici macar de dragul mamei ritmului,cand exista constructii firesti ca 'i s-a uscat / uscase/ se usuca...' pe scurt: ... Nume: costel Data: 26.07.2010 - 21:05 Eu nu cred ca e nevoie de comentarii pe text, eu cred ca e suficienta propunerea de lectura. Pe mine m-a relaxat. De fapt mie imi place Dobos pe scurt: ... Texte de andrei dobos Jurnal Peisaje